Bullying la Questfield International College, un caz fără concluzii publice

În contextul educațional actual, fenomenul bullying reprezintă o problemă gravă ce necesită o abordare clară, structurată și responsabilă din partea instituțiilor școlare. Repetitivitatea comportamentelor de hărțuire și impactul lor asupra dezvoltării emoționale a copiilor impun intervenții documentate și măsuri eficiente, pentru a proteja integritatea și bunăstarea elevilor. Lipsa reacțiilor concrete sau a unei comunicări transparente poate conduce la perpetuarea situațiilor de abuz și la pierderea încrederii în actul educațional.

Bullying la Questfield International College, un caz fără concluzii publice

Investigația realizată de redacție relevă o situație semnalată ca fiind un caz de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, desfășurat pe o perioadă de peste opt luni. Documentele și corespondența puse la dispoziție indică existența unor comportamente agresive repetate, stigmatizare medicală și presiuni asupra familiei copilului afectat. Cu toate acestea, nu au fost identificate dovezi ale unor măsuri instituționale documentate sau răspunsuri scrise care să ateste intervenții concrete. De asemenea, un răspuns verbal atribuit fondatoarei instituției, Fabiola Hosu, ridică întrebări privind modul de gestionare a situației și raportul dintre responsabilitatea educațională și considerentele administrative.

Semnalări repetate și lipsa intervențiilor documentate

Potrivit informațiilor transmise redacției și analizate pe baza corespondenței oficiale, familia copilului a adresat numeroase sesizări scrise către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea școlii, solicitând intervenție și clarificări în privința bullyingului ce se manifesta în mod constant în mediul școlar. Aceste sesizări au detaliat episoade de jigniri zilnice, umiliri publice și excludere socială, dar nu au fost urmate de documente oficiale care să confirme măsuri concrete, cum ar fi sancțiuni, planuri de intervenție sau monitorizare formală.

Intervențiile instituției au fost descrise ca fiind preponderent informale, constând în discuții verbale fără procese-verbale sau decizii asumate, ceea ce a afectat trasabilitatea și eficiența reacției. Această abordare a condus la o percepție a familiei conform căreia responsabilitatea pentru rezolvarea situației a fost transferată către aceasta, iar problema a fost minimizată ca fiind o „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”.

Stigmatizarea medicală ca formă de hărțuire psihologică

Un aspect deosebit de grav evidențiat în cazul analizat este utilizarea repetată a unei etichetări medicale cu caracter degradant, folosită în colectivul de elevi nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de umilire și marginalizare socială. Specialiști consultați de redacție consideră această practică drept o formă agravată de bullying, care afectează profund percepția copilului asupra propriei identități și integrități.

Din documentele puse la dispoziție reiese că fiecare episod de stigmatizare a fost semnalat oficial, însă nu există dovezi ale unor răspunsuri scrise sau măsuri instituționale care să fi stopat acest comportament. Astfel, stigmatizarea medicală a fost tratată ca o problemă secundară, fără reacții ferme oficiale, ceea ce poate fi interpretat drept o validare tacită a abuzului în mediul educațional.

Rolul cadrelor didactice și normalizarea fenomenului

În această investigație, redacția a constatat că, deși cadrele didactice au fost martore directe ale comportamentelor agresive, intervențiile lor nu au fost suficiente pentru a opri bullyingul. Comportamentele agresive au continuat în prezența acestora, iar lipsa unei delimitări clare a transmis un mesaj implicit de toleranță față de hărțuire.

Documentele analizate indică faptul că răspunsurile instituționale s-au limitat la discuții informale, fără rapoarte, decizii scrise sau măsuri cuantificabile. Această lipsă de reacție formală a condus la o normalizare a fenomenului, în care sesizările repetate nu au dus la măsuri verificabile, iar responsabilitatea efectivă a intervenției a rămas neclară.

„Dacă nu vă convine, plecați”: o declarație controversată a fondatoarei

Un moment esențial în analiza acestui caz este răspunsul verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, în cadrul unui dialog direct cu familia copilului vizat. Declarația „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci” a fost citată în corespondență și relatări, fără a fi confirmată oficial de instituție.

Redacția menționează că această afirmație este prezentată ca parte a documentelor și nu ca o concluzie proprie privind intențiile sau motivațiile conducerii. Totuși, ea relevă o posibilă schimbare a abordării instituționale, deplasând discuția de la protecția copilului către considerente privind contractul educațional și relația cu familia. Această poziționare ridică întrebări asupra priorităților instituției în gestionarea situațiilor de bullying.

Confidențialitatea și comunicarea în mediul școlii

Documentele analizate arată că familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația copilului, avertizând asupra riscurilor expunerii în mediul școlar. Cu toate acestea, nu există dovezi ale unor măsuri instituționale clare pentru protejarea acestor date.

Mai mult, conform relatărilor obținute, informațiile despre sesizările familiei ar fi fost dezvăluite în mediul clasei, copilul fiind interpelat cu privire la demersurile administrative, ceea ce a generat presiune psihologică suplimentară. Specialiștii consultați consideră că astfel de practici pot constitui un factor de stres și pot afecta negativ climatul educațional.

Răspunsul întârziat al instituției și implicarea juridică

După mai bine de opt luni de sesizări scrise fără răspunsuri oficiale, implicarea echipei juridice a familiei copilului a declanșat o reacție a conducerii. Aceasta a fost marcată de transmiterea unui document informal de tip Family Meeting Form, care nu conține elemente specifice unui act administrativ, precum responsabilități clare, termene sau măsuri concrete.

În lipsa unor decizii scrise și planuri de intervenție documentate, acest demers poate fi interpretat ca o gestionare formală a aparențelor, fără un impact real asupra situației. Această secvență temporală indică faptul că răspunsul instituțional a fost declanșat mai degrabă de presiunea juridică decât de preocuparea pentru protecția copilului.

Contextul actual și comunicarea publică a școlii

Într-un email transmis pe 27 ianuarie 2026 către părinții elevilor, conducerea Questfield International College a redus gravitatea situațiilor semnalate la nivelul unor „interacțiuni spontane dintre copii”. Această formulare contrazice sesizările scrise și documentate transmise anterior de familie, care au reclamat hărțuire sistematică, stigmatizare și presiuni.

Redefinirea retrospectivă și minimizarea faptelor ridică întrebări serioase privind capacitatea instituției de a recunoaște și gestiona bullyingul, precum și despre sinceritatea comunicării publice. Această poziționare pare mai degrabă o încercare de diluare a responsabilității decât o asumare reală a protecției elevilor.

Ulterior publicării articolului, redacția a primit informații suplimentare privind posibile contacte informale între reprezentanții școlii și alte unități educaționale din zona Pipera, în care copiii retrași ar fi fost descriși negativ, fără susținere documentară oficială. Aceste informații sunt tratate cu seriozitate, iar redacția solicită clarificări publice din partea celor implicați.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Școala Questfield Pipera relevă un tipar de sesizări repetate, lipsa răspunsurilor scrise punctuale și absența măsurilor formale documentate, ceea ce a permis perpetuarea fenomenului de bullying și stigmatizare medicală. Din documentele și relatările analizate rezultă o gestionare predominant informală, cu efecte negative asupra copilului și asupra climatului educațional.

Declarația atribuită fondatoarei instituției și răspunsul întârziat, declanșat în urma implicării juridice, ridică întrebări legitime privind prioritățile și capacitatea instituției de a răspunde în mod adecvat situațiilor de criză. Totodată, minimizarea publică a evenimentelor pune sub semnul întrebării transparența și angajamentul față de protecția elevilor.

Acest caz evidențiază nevoia unor mecanisme clare, documentate și urmărite riguros în gestionarea bullyingului, pentru a asigura siguranța emoțională și dezvoltarea armonioasă a copiilor în mediul școlar. În absența unor astfel de măsuri, responsabilitatea instituțională rămâne neclară, iar efectele negative se resimt atât la nivel individual, cât și colectiv.

Orice familie sau persoană interesată poate contacta redacția pentru a semnala situații similare, în vederea unei informări corecte și responsabile a publicului și a promovării unui mediu educațional sigur și respectuos.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro